Otitele externe la caini - Etiologie si Diagnostic

Otita externa reprezinta inflamatia canalului auditiv extern, fiind afectat epidermul, dermul si chiar cartilajul auricular. Este des intalnita in practica medicilor si poate progresa spre otita medie sau interna.

Structura urechii externe

Canalul auditiv extern se intinde de la nivelul pavilionului auricular extern, pana la membrana timpanica. Este alcatuit dintr-o portiune cartilagionoasa si o baza osoasa, situata in grosimea osului temporal(1,3). Are forma literei “L”, cu o portiune verticala si una orizontala. Portiunea verticala are forma de palnie si lungimi diferite in functie de animal iar cea orizontala are aproximativ 1 cm si se ingusteaza treptat spre membrana timpanica . Pielea de la nivelul urechii este prevazuta cu glande sebacee si glande sudoripare modificate (ceruminoase). (1)

Etiologie

Factorii cauzatori ai otitelor sunt foarte numerosi si variati, asa ca au fost grupati in trei categorii:

  • Factori predispozanti :
    • lungimea canalului auricular este mai lunga la unele rase, cu un traiect sinuos, favorizand stocarea si multiplicarea bacteriilor la acest nivel
    • la rasa Shar – Pei exista o ingustare naturala a canalului auditiv, fapt ce ingreuneaza enorm aerisirea si autocuratarea canalului
    • pilozitatea excesiva a conductului auricular. Cainii cu par lung si abundent trebuie dusi periodic la veterinar pentru smulgerea firelor de par din ureche

Rase predispuse

In principal sunt afectate rasele cu urechile cazute : Cocker, Basset-Hound, Labrador, Setter, etc. La acestea, aerisirea conductului auditiv se face cu dificultate, pastrand in interior un mediu umed, favorabil proliferarilor bacteriene.

Conduita de intretinere a cainilor (1,2)

  1. baile frecvente si apa ramasa in conductul auditiv datorita unei toalete incorecte
  2. manoperele de curatare a urechilor prea brutale, loviturile, expunerea indelungata la curenti de aer
  3. tratamentul local utilizat : solutii antiseptice cu actiune iritanta sau caustica, tratamentul de lunga durata cu antiinflamatoare pe cale generala (duc la imunosupresie si scaderea imunitatii locale), utilizarea timp indelungat a produselor otice cu spectru larg, ducand la aparitia de suse bacteriene rezistente
  • Factorii determinanti
    • Corpi straini
      Sunt reprezentati de ariste, resturi de plante, polen. Cauzeaza probleme in special primavara si vara. Sunt foarte dureroase pentru catel daca nu sunt observate semnele clinice din timp, si ajung sa patrunda la nivelul membranei timpanice. In general otitele cauzate de corpi straini sunt unilaterale (1).
    • Paraziti
      Raia otodectica (Otodectes cynotis-imagine) evouleaza pana la varsta de un an, parazitii localizandu-se de regula pe fata interna a conchiei auriculare, provocand prurit intens.

      Demodecia evolueaza mai rar cu probleme auriculare, manifestandu-se in asociere si cu leziuni cutanate. Tipul de otita cauzata de demodecie este de tip ceruminos.
    • Bolile alergice (2)
      Alergia alimentara. Aproximativ 80% din cainii cu alergia alimentara manifesta si otita externa iar in jur de 20 % au ca singur simptom, otita. Cockerul si Labradorul sunt printre rasele la care alergia alimentara se manifesta doar prin otita.

      Dermatita atopica. La 50 % din cazuri otita este unul din simptomele manifestate a dermatitei. Atat in alergia alimentara cat si in dermatita atopica apar ca si semne clinice pruritul, gratajul, edemul partii concave a conchiei auriculare si complicatii bacteriene sau micotice.
    • Complexul seboreic (1)
      Poate fi de natura idiopatica sau metabolica (intalnit in hiperadrenocorticism sau hipotiroidism). La nivelul urechii apare o tulburare in procesul de cornificare a tegumentului si o hipersecretie ceruminoasa sau seboreica. Frecvent este intalnita la rasele : Setter Irlandez, Basset, Doberman, Labrador sau Shar-Pei.
    • Endocrinopatii
      In caz de sindrom Cushing, hipotiroidism, tulburari sexuale sau diabet, sunt prezente si probleme la nivel auricular.
    • Alti factori declansatori ai otitelor sunt carentele de Zn, vitamina A, boli autoimune sau tumorile si polipii auriculari, cauzatori de otite cronice.
  • Factori secundari

Mai exista si o a treia categorie de factori, care se suprapun peste o afectiune deja prezenta, agravand-o.

  1. Bacterii. Contribuie esential la evolutia procesului patogen. De la nivel auricular sunt izolati germeni precum Staphylococus intermedius, Pseudomonas spp., Klebsiella spp. si Pseudomonas aeruginosa.
  2. Factori micotici. Cei mai reprezentativi sunt Malassezia si mai rar Candida. Este cunoscut faptul ca Malassezia face parte din flora normala de la nivel auricular, devenind patogena in momentul cand exista in derulare un proces patogen primar.

Diagnostic

Se poate pune pe baza anamnezei, semnelor clinice si a unui examen amanuntit a urechii.

Otitele acute sunt acompaniate de prurit, eritem si o productie marita de cerumen. Propietarul observa pruritul animalului, declivitatea urechii afectate, miscari neregulate ale capului, nervozitate si grataj periodic. Otitele unilaterale pot fi cauzate de corpi straini, paraziti sau tumori. In cazul otitelor bilaterale, recurente, se poate suspecta alergia alimentara sau dermatita atopica.

Examinarea urechii

Cand afectiunea este unilaterala se incepe cu urechea sanatoasa pentru comparatie cu cea bolnava. Intai se observa pavilionul auricular, partea interna si externa, intrarea in conductul auricular, observandu-se eventualele leziuni, prezenta cerumenului, cantitatea, culoarea, mirosul si consistenta. Se face apoi o palpare a zonei, pentru evaluarea sensibilitatii. Se verifica si reflexul audito-podal (2) prin stimularea orificiului extern al canalului auricular (simptom important in raia auriculara).

Urmatorul pas este examenul cu ajutorul otoscopului (3,4) Acest examen permite observarea corpilor straini si a modificarilor locale aparute: lichenificare, edem, eritem, hiperplazie sau tumori. De asemenea, se poate observa membrana timpanica. Modificarile aparute la acest nivel sugereaza evolutia spre otita medie! (ingrosare, fisura sau ruptura) 2

Examene complementare

Examenul microscopic direct – se realizeaza din proba recoltata cu ajutorul unui tampon. Acesta se clarifica cu lactofenol si se examineaza cu obiectivul de 10x. Se poate pune in evidente Otodectes cynotis si mai rar Demodex canis.

Examenul citologic – se fac frotiuri din exudatul celular. Se coloreaza cu albastru de metilen sau Dia-Quick-Panoptic. Examinarea se face cu obiectivul de imersie. Se pot observa bacterii si/sau celule levurice de Malassezia. (2)

Referinte:

Studenta anul V Medicina Veterinara - Alexandra Arion