Intoxicatii produse de animale veninoase

Veninul animalelor este o adaptare a modului lor de viata, fiind folosit pentru uciderea prazii si pentru aparare. Inocularea acestei substante toxice in organismul uman are loc accidental si produce diverse manifestari clinice in functie de locul inocularii, reactivitatea organismului si animalul implicat (1). Animale veninoase se gasesc peste tot in lume si la toate nivelurile ierarhice ale sistematicii zoologice, dar cele mai importante, din punct de vedere al frecventei contactelor cu omul si al efectelor pe care le au asupra organismului uman, sunt serpii si artropodele.

In ceea ce priveste animalele domestice, toxicitatea muscaturii unui animal veninos, difera in functie de marimea animalului muscat, de intensitatea si adancimea muscaturii, de localizarea acesteia precum si de tipul si cantitatea de venin care a fost injectata (10).

Broaste veninoase

Familia broastelor veninoase Are peste 100 de specii impartite in trei genuri. Genurile Dentrobates si Phyllobates au culori stralucitoare, in timp ce Colostetbus au de obicei o culoare maro stearsa si au partea inferioara pestrita. Broastele viu colorate din America tropicala sunt considerate neobisnuite in randul amfibienilor, secreta otrava prin glandele aflate in piele. Aceasta otrava este suficient de puternica pentru a provoca o moarte rapida. Majoritatea broastelor raioase nu sunt toxice. Exista unele, cum ar fi broasca raioasa gigant si broasca raioasa Colorado River, care sunt atat de veninoase incat chiar daca un caine doar o linge, poate muri, daca nu primeste ajutor imediat (10).

Serpii veninosi

Serpii veninosi sunt raspunzatori de aproximativ 8.000 de muscaturi pe an in S.U.A., din care 8-15 cazuri se dovedesc fatale. Mortalitatea la nivel mondial se situeaza la 30.000 de cazuri pe an, cele mai multe fiind intalnite in India si Africa de Sud-Est. 90% din muscaturi au loc in sezonul cald. Exista 5 familii de serpi veninosi: Colubridae, Elapidae, Hydrophidae, Viperidae si Crotalidae. In functie de cantitatea si tipul de venin injectat, localizarea muscaturii, varsta, greutatea si starea de sanatate a pacientului, gravidatea otravarii poate varia de la toxicitate la nivel local pana la intoxicatii severe, letale in lipsa tratamentului (3).

Crotalidaele

Sunt raspunzatoare pentru 90-95% din muscaturile veninoase din S.U.A.(2). Veninul lor este un amestec de enzime, proteine, peptide, precum si cateva substante neidentificate inca. Proteinele din venin lezeaza celulele endoteliale, conducand la permeabilitate vasculara microangiopatica, manifestata prin soc si edem pulmonar necardiogen, pe cand enzimele duc la micronecroza, distrugerea tesutul conjunctiv si coagulopatie. Efectul local al veninului se traduce prin durere, edem, echimoza la locul muscaturii, iar sistemic provoaca voma, greata, parestezie, fasciculatii musculare, coagulopatie, necroza tubulara acuta, hipotensiune,soc (3).

  • Tratament

Tratamentul muscaturii presupune toaleta plagii, profilaxia tetanosului, reechilibrare hidrovolemica si administrare de antivenin. Antiveninul previne doar progresia leziunilor tisulare, nu combate edemul si echimoza deja prezente. Doza de ser variaza in functie de gravitatea intoxicatiei intre 4-20 de fiole in intoxicatiile moderate ajungand chiar si la 40 de fiole in cele severe. Complicatiile ce pot aparea ca urmare a administrarii serului antivenin sunt anafilaxia, reactiile de tip anafilactic si boala serului. Pot apare in intervalul 3 zile – cateva saptamani postexpunere si este de asteptat la orice pacient care a primit mai mult de 10 fiole de ser.

Clasa Elapines

Include cobra, mamba si sarpele coral. Muscatura elapidaelor produce reactii tisulare minime. Veninul lor este o neurotoxina puternica, cu efecte remarcabile la nivel neurologic. Poate provoaca ptoza, diplopie, disfagie, parestezie, fasciculatii musculare, slabiciune, insuficienta respiratorie si paralizie. Simptomele apar tardiv, de aceea administrarea de ser antivenin se recomanda chiar si inainte de aparitia manifestarilor clinice, pentru ca afectarea neurologica poate fi ireversibila din momentul instalarii. Se estimeaza ca fiecare fiola de ser neutralizeaza 2 mg de venin, serpii mari pot injecta chiar si 20de mg (3).

Serpii din aceasta clasa au coltii scurti si tendinta de a se agata si „mesteca” venin in victimele lor. Veninul acestor serpi este neurotoxic ducand la paralizarea centrului respirator. Animalele care supravietuiesc acestor muscaturi rareori raman cu sechele (9)

Viperidaele

Viperidaele, al caror venin complex este hemotoxic si citotoxic sunt singurii serpi veninosi prezenti si in Romania. Dintre cele 3 specii intalnite la noi veninul viperei cu corn este cel mai toxic, cazurile de intoxicatii severe netratate dovedindu-se fatale. Viperindaele au colti lungi, articulati, cu cavitate inauntru. Ei lovesc, injecteaza venin (o actiune voluntara) si apoi se retrag. Veninul viperelor are proprietati hemotoxice, necrolitice si anticoagulate (9). Una din caracteristicile muscaturii viperei este intensitatea si severitatea locala a efectului veninului, locul muscaturii prezentand edem dureros, tendinta de necrozare rapida in jurul plagii, hemoragie. Sistemic pot apare greturi, varsaturi, paloare, dispnee, somnolenta, anafilaxie, fenomene hemolitice, soc (7). Tratamentul specific consta in administrarea de ser antiviperin polivalent si este insotit de masurile generale recomandate in caz de muscatura de sarpe (2).

In ceea ce priveste animalele domestice, muscaturile mortale provocate de sarpe sunt mai des intalnite la caini decat la alte specii de animale. Datorita marimii relativ mici a unor caini, precum si in functie de cantitatea de venin injectata, chiar si muscaturile serpilor mici pot fi fatale. Caii, bovinele sunt rareori omorate de muscatura unui sarpe. Totusi daca muscatura are loc la nivelul botului, capului sau a gatului, poate surveni decesul animalului datorita dispneei produsa de edem (9).

Muscaturile de sarpe reprezinta intr-adevar o urgenta. Examinarea rapida si tratamentul adecvat reprezinta prioritati. Animalul trebuie tinut linistit, pentru a i se limita miscarile. Muscaturile tipice de vipere se caracterizeaza prin leziuni tisulare severe care se raspandesc de la locul muscaturii. In cazul muscaturilor serpilor din clasa Elapines, durea si edemul sunt minime, semnele neurologice sistemice fiind predominante(9).

  • Simptomele muscaturilor provocate de reptile pot fi:
    • locale:
      • durere vie, cianoza care se extinde de la locul muscaturi la membre si apoi pe o suprafata mare de corp, infiltratie perifocala
    • generale: - la 1-2 h de la muscatura:
      • tulburari circulatorii: puls filiform, scaderea rapida a tensiunii, uneori hemoliza, ducand la insuficienţa cardio-circulatorie si respiratorie
      • tulburari nervoase: spasme musculare, trismus
      • tulburari respiratorii: sunt rezultatul hemolizei sau asfixiei, daca muscatura este in zona capului sau a gatului
      • hipertermie ce evolueaza spre hipotermie
      • moarte instantanee prin embolie sau soc (muscatura pe vas).
  • Tratament

tratamentul local consta in toaleta plagii cu KMnO4, apa oxigenata, apa Javel, injecţii cu KMnO4 1% perifocal (1-5 ml), vitamina C; se aplica un garou deasupra muscaturii, care se menţine maxim 1 h, iar pe cale generale se urmareste administrarea de ser -antiviperin si hidrocortizon, analeptice cardiace, adrenalina (in colaps), in soc anafilactic: hidrocortizon hemisuccinat, antihistaminice(Romergan, Feniramin) si Ca.

Artropodele

Si-au dezvoltat sisteme de atac si aparare bazate pe cocktail-uri chimice foarte toxice. Ambele clase ale artropodelor (Arachnida si Insecta) au evoluat specii veninoase, periculoase pentru om.

Clasa Arachnidelor cuprinde paianjenii si scorpionii.

Paianjenii, vanatori prin excelenta sunt majoritatea inofensivi, doar 1-2% din paianjenii descrisi pana la ora actuala pot produce rani sau chiar moarte (6). Majoritatea intepaturilor au loc in sezonul cald.

Unul din cele mai toxice veninuri este cel al Vaduvei negre, specie a carei prezenta a fost semnalata si la noi in tara. Veninul acesteia este neurotoxic, la nivel local produce edem, durere foarte intensa, parestezii ce iradiaza de la locul intepaturii, iar sistemic se manifesta prin spasme musculare pronuntate si durere, greata, voma, diaforeza, parestezie, rar si mai ales la copii insuficienta respiratorie, convulsii. Intesitatea maxima a simptomelor este atinsa dupa cateva ore (6). Un paianjen care desi veninos a ajuns sa fie in contact apropiat cu oamenii este tarantula. Acest animal exotic crescut in captivitate de pasionati si bucurandu-se de o buna apreciere pe post de animal de companie are o intepatura veninoasa, dar majoritatea speciilor nu prezinta un pericol pentru om (8). Cele cateva specii cu venin fatal se gasesc numai in salbaticie (5).

  • Tratament

Tratamentul intepaturilor de paianjen consta in toaleta plagii, profilaxia tetanosului, administrare de benzodiazepine si analgezice si administrare de anti-venin in special la copii si batrani si in cazurile de intoxicatii grave.

Animalele muscate de paianjeni sunt relativ putine si greu de identificat. Aceste muscaturi pot fi suspectate datorita semnelor clinice, dar confirmarea este rara. Majoritatea speciilor de paianjeni sunt veninosi, dar putine poseda atributii necesare sa produca semne clinice la mamifere: componentele cavitatii bucale de asa marime incat sa poata penetra pielea si toxine cantitativ suficiente sa produca morbiditate (9). Veninul Vaduvei negre este o toxina care afecteaza sistemul nervos. O muscatura este suficienta pentru a rani, sau chiar ucide un caine de talie mica. Muscatura unui paianjen Sihastru maroniu, o alta specie veninoasa de paianjeni, nu este insa asa de periculoasa. Veninul acestei specii afecteaza tesutul din jurul muscaturii, poate produce febra, si in general necesita mai multe saptamani pentru a se vindeca, chiar si cu tratament.

Scorpionii

Scorpionii cuprind 6 familii, 650 de specii din care 50 pot produce intoxicatii la om. Desi este un animal specific pentru zonele desertice din Asia de sud-est, Orientul Mijlociu, America de sud, exista o specie adaptata la clima si conditiile de mediu din Romania. Scorpionii cuprind o mare variabilitate intre specii sub aspectul toxinelor cuprinse in venin, incluzand neurotoxine, hematotoxine, cardiotoxine. Desi destul de rare efectele sistemice ale veninului de scopion pot insemna disfunctii ale nervilor cranieni, nistagmus, disfagie, fasciculatii, tahicardie, hipertensiune pana la colaps vascular (5).

Clasa Insecta

Clasa Insecta cuprinde albinele, viespile si furnicile.Veninul lor nu este suficient de puternic, avand efect toxic direct numai in cazul contactelor multiple. In schimb este intens imunogen si poate declansa reactii anafilactice. Astfel se estimeaza ca anual in S.U.A se produc mai multe decese datorate intepaturilor de albine decat din cauza muscaturilor de sarpe (3). Efectele locale ale intepaturilor sunt minore, reactiile anafilactice sunt insa foarte importante si se manifesta prin angioedem, bronhospasm, colaps cardiovascular. Toxicitatea reala a veninului se manifesta in urma mai multor contacte si se caracterizeaza prin greata, voma, febra, somnolenta, micronecroza, rabdomioliza, necroza tubulara acuta (4). Tratamentul reactiilor anafilactice produse de intepaturile insectelor presupune administrare de adrenalina, antihistaminice, corticoizi si bronhodilatatoare.

Veninul albinelor este un lichid limpede, incolor, acid, solubil in apa, distrus de secreţiile digestive, de substanţele oxidante. Este amestecul secreţiei a doua glande: una cu caracter alcalin si efect neurotoxic si una cu secreţie acida si efect hemolizant prin inhibiţia tromboplastinei. Fenomenele toxice apar si datorita eliberarii de histamina.

Simptomele intepaturii

Simptomele intepaturii la animalele domestice pot fi: locale, durere vie la inţepare, edemaţierea zonei, erupţii urticariforme la locul inţepaturii, chiar flegmoane si leziuni necrotice, generale, excitaţie, convulsii, contracţii tetaniforme, cadere in decubit, respiraţie accelerata, congestia mucoasei conjunctivale, paralizie (la cantitate mare de venin), inţepatura in cavitatea orala si caile respiratorii superioare este periculoasa datorita edemului local ce poate determina asfixia, moarte la inţepatura intravasculara.

Viespile sunt insecte care fac parte din subfamilia Vespinae, familia Vespidae, care cuprinde 61 de specii raspandite pe glob. Spre deosebire de albina, acul cu venin al viespilor nu ramane in ţesutul unde a fost injectat veninul (8).

  • Tratament

Tratamentul local consta in comprese cu acid acetic, KMnO4, apa Javel. Tratamentul general consta in administrarea de antihistamince, hidrocortizon hemisuccinat si gluconat de Ca, traheotomie in caz de asfixie, administrarea de adrenalina si cofeina.

Referinte:

Medic rezident medicina de laborator Dr. Adelina Barbu si Medic Veterinar - Anamaria Iovu (Pastiu)