Diareea neonatala la bovine

Sindromul Diareic Neonatal este principala cauza de morbiditate si mortalitate la viteii aflati in perioada de preintarcare. Se estimeaza ca diareea neonatala reprezinta peste 50% din cauzele de mortalitate intalnite la vitei, pierderile economice rezultate fiind considerabile. De aceea promovarea cercetarii in directia prevenirii si tratarii acestei maladii cunoaste o atentie deosebita.

Principalii agenti etiologici incriminati in patogeneza diareei neonatale sunt E. Coli K99, Salmonella spp, rota- si coronavirusurile, si nu in ultimul rand protozoarele din subclasa Coccidia, un reprezentat de seama fiind, ignobilul, Cryptosporidium parvum (1). Acestia produc infectii specifice ale tractului digestiv inferior traduse prin reactii inflamatorii ale epiteliului intestinal si diaree secretorie, malabsorbtiva. Tratamentul diareei neonatale trebuie sa tinteasca in linii mari reducerea si completarea pierderilor de lichide din organism, strans corelata cu reducerea inflamatiei epiteliului intestinal.

Recomandari definitive si universal valabile in ceea ce priveste abordarea terapeutica a sindromului diareic neonatal la vitei nu pot fi facute, necesitand adaptarea in functie de caz - „Nu exista boli, exista numai bolnavi”.

Manifestarile sindromului diareic in neonatalogia bovina reprezinta o suma a efectelor inflamatiei de la nivelul intestinului. Ca un raspuns la infectie, efectorii sistemului imunitar (vezi macrofagele) elaboreaza cytokine pro-inflamatorii (IL-1β, IL-6 si TNF-α), care vor transmite semnale la nivelul sistemul nervos central si vor determina aparitia semnelor de boala. Aceste manifestari sunt reprezentate de modificari comportamentale si fiziologice specifice, precum anorexie si adipsie, somnolenta, modificarea mecanismelor termoreglarii, limitarea interactiunilor sociale. Diferite studii au relevat ca alterarea activitatii ciclooxigenazei 2 (COX2), o enzima ce mediaza fiziopatologia inflamatiei, poate fi o cale de a reduce simptomele de boala si de a creste capacitatea de recuperare a organismului (2). Meloxicam-ul este un produs farmacologic din clasa antiinflamatoarelor non-steroidiene (AINS) ce inhiba preferential COX2 si are un timp de injumatatire de aproximativ 26 ore in plasma bovinelor.

Un studiu publicat recent a pornit de la ipoteza ca administrarea de Meloxicam la primele semne ale sindromului diareic neonatal va atenua discomfortul de la nivel gastrointestinal si va imbunatati starea generala a pacientului, incurajand apetitul (3).

Un numar total de 53 de vitei diagnosticati cu diaree neonatala, au fost inclusi in studiu. Din numarul total, au fost alesi randomizat 26 vitei si tratati cu Meloxicam ( o singura administrare, sc, 0.5 mg/kg m.c ) iar restul de 27 vitei au primit o cantitate egala de solutie vehicul (placebo), dar care nu continea meloxicam.

Pentru a evalua cat mai obiectiv si de o maniera „matematica” efectele administrarii meloxicam-ului in primele faze ale diareei neonatale, au fost quantificati o serie de parametri precum: consumul de lapte si apa zilnic, consumul de starter, masa corporala (saptamanal) pe parcursul tratamentului si la intarcare.

Este important de mentionat ca toti viteii au avut acces ad libitum la solutii cu electroliti si de asemenea de cate ori se impunea au fost utilizate preparate antimicrobiene in dozele recomandate.

Rezultatele au indicat faptul ca pacientii ce au fost tratati cu o singura injectie de Meloxicam la aparitia semnelor sindromului diareic au avut un apetit constant, crescut si un nivel de performanta generala mult mai buna comparativ cu viteii tratati cu placebo. In particular, administrarea Meloxicam-ului a fost asociata cu un consum ridicat de lapte, starter si apa. Aportul crescut de nutrienti a dus la cresterea masei corporale, o toleranta crescuta fata de efectele bolii asupra fiziologiei organismului, toate coroborate si cu reducerea timpului de convalescenta.

Interventia rapida si cu mijloace eficiente este cruciala din punct de vedere vital dar si economic in sindromul enteric neonatal la vitei. Adeseori, pe langa terapia adresata direct agentului patogen cauzal (antibiotice, antiparazitare) se impune si terapie de urgenta. Meloxicamul se prezinta ca un element eficace in terapia de sustinere a viteilor cu diaree neonatala, reducand riscul de mortalitate si imbunatatind performanta generala.

Referinte:

Dr. Medic Veterinar -  Alexandru Parlog